Daniel n-a mai apucat să vorbească cu Jessica, pentru că predicatorul a scos-o din sală pe altă uşă, aşa că a fost nevoit să aştepte cu înfrigurare până miercurea viitoare, când, în sfârşit, a văzut-o apropiindu-se de dugheana lui. Era hotărât să nu-i mai îngăduie să vină la dugheană şi s-o dea pe mâna agentului de poliţie dacă o mai găsea în sala de adunare, iar de acum încolo s-a hotărât să fie mai atent. Dar n-a apucat să scoată o vorbă, pentru că Jessica s-a şi strecurat pe după tarabă, la locul ei, lângă foc, şi l-a întrebat curajoasă:
-Nu-i aşa, domnule Daniel, că Dumnezeu v-a plătit toate cănile de cafea pe care mi le-aţi dat?
- Să-mi plătească Dumnezeu? Nici vorbă.
- O să vă plătească, cu siguranţă, spuse ea dând din cap cu încredinţare, n-aveţi nici o grijă, domnule Daniel, fiindcă L-am rugat pe
Dumnezeu de mai multe ori şi domnul predicator mi-a spus că Dumnezeu o să vă plătească negreşit.
- Cum, Jessica, ai spus ceva predicatorului despre dugheana mea? a izbucnit Daniel.
- Nu, a răspuns ea cu un zâmbet luminos, dar I-am spus lui Dumnezeu de ea de mai multe ori, de duminică încoace, şi am încredere că El vă va plăti într-o zi sau două. Peste măsură de încurcat, Daniel i-a spus:
- Ia ascultă, Jessica, pentru că tu eşti o fată deşteaptă, o să-ţi mărturisesc ceva: nu trebuie să vorbeşti niciodată nimănui despre dugheana mea, pentru că cei de la sala de adunare vor socoti ca o ruşine această mică negustorie a mea şi-mi vor lua slujba de îngrijitor, dacă vor afla, şi as pierde mulţi bani.
- Atunci de ce mai ţineţi dugheana asta? a întrebat Jessica.
- Tu nu vezi câţi bani câştig în fiecare dimineaţă? a răspuns el zornăind banii în buzunarul şorţului; uite aşa am strâns ban cu ban, în tot cursul anului.
- Şi ce faceţi dumneavoastră cu banii aceştia? a spus Jessica. Îi daţi lui Dumnezeu? Daniel n-a mai putut să scoată nici o vorbă, pentru că această întrebare s-a înfipt în inima lui ca o săgeată şi cugetul a început să se trezească. O mulţime de gânduri au început să-l frământe, într-adevăr, ce făcea el cu atâta bănet strâns cu lăcomie? Trăia într-o casă departe de acest pod de cale ferată, singur într-o cameră în care avea un dulap bine închis, care ascundea un sac plin cu bani şi carnetul de depuneri la casa de economii, pentru care s-a trudit atât duminicile cât şi în toate celelalte zile ale săptămânii, fiind socotit totusi ca un om sărac. N-a ajutat niciodată pe nimeni şi nici n-a cunoscut vreodată mila pentru cei săraci. Şi acum, iată că pentru cana de cafea şi rămăşiţele de pâine pe care le-a dat acestei fetiţe, ea se roagă lui Dumnezeu să i le plătească.
A scuipat în lături, scârbit parcă de viaţa lui, a tuşit în sec şi, şovăind totuşi, a luat un ban pe care i l-a întins Jessicăi.
- Nu, nu, domnule Daniel, nu vreau să-mi daţi un ban. Nu L-am rugat eu pe Dumnezeu să vă plătească?
- O, desigur că-mi va plăti, a îngânat îngrijitorul, pentru că este o zi când Dumnezeu va plăti fiecăruia.
- Dumnezeu are zile când face plata? a mai întrebat ea. Ce mult îmi plăceau mie zilele când se făcea plata la teatru şi cu câtă bucurie le aşteptam!
- Te cred, a spus el oftând, însă nu toţi oamenii aşteaptă cu bucurie ziua când Dumnezeu plăteşte!
- Dar dumneavoastră aşteptaţi cu multă bucurie, nu-i aşa, domnule Daniel? a întrebat ea.
Însă Daniel, muncit de gânduri triste, i-a poruncit să termine mai repede cu mâncarea, ca să scape de întrebările ei, căci cugetul îi vorbea clar că ar fi foarte nenorocit dacă s-ar găsi în ziua când Dumnezeu ar face plata, în clipa când se ospătase, Jessica a băgat de seamă că banul care-i fusese întins a rămas tot pe tarabă şi i-a spus:
- Domnule Daniel, dacă nu vă trebuie acest ban, vă rog să-mi daţi voie să vin mâine dimineaţă ca orice muşteriu şi să cumpăr cu el o ceaşcă de cafea şi nu aveţi nici o teamă, pentru că nimic n-o să spun predicatorului despre dugheana dumneavoastră.
Fără să mai aştepte vreun răspuns, a înnodat cu mare grijă banul într-un colţ al halatului şi, cu un zâmbet duios apărut pe faţa ei veştejită, a salutat pe Daniel şi s-a pierdut în mulţimea de pe stradă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu